retentie
Focus

Reține-i de la bun început!

Ce poți face pentru ca tinerii să se simtă bine la job

România trece prin multe crize în fiecare zi. Și, de multe ori, ele sunt interconectate. Despre două dintre aceste probleme citim sau auzim în fiecare zi: migrația și criza forței de muncă.

 

Cel mai accelerat fenomen al migrației

Institutul Național de Statistică publica în 2017 lucrarea „Proiectarea populaţiei României, în profil teritorial, la orizontul anului 2060”, în care vorbea despre declinul populației, care azi numără sub 20 de milioane de locuitori. Un aspect asupra căruia se atrăgea atenția atunci era faptul că, între anii 2015 și 2017, jumătate dintre cei plecați în străinătate erau tineri cu vârstele cuprinse între 20 și 34 de ani.

În același timp, o statistică a Organizației Națiunilor Unite a punctat și mai clar fenomenul migrației românilor către alte țări printr-o comparație care nu mai are nevoie de niciun comentariu. În 2015, România a avut cel mai accelerat fenomen al migrației, deși este un stat care nu se află în niciun fel de conflict sau război. România era întrecută din acest punct de vedere numai de locuitorii Siriei, care, într-adevăr, își părăseau țara din cauza războiului.

Cu toate acestea, membri ai Asociației Oamenilor de Afaceri din România susțin că migrația nu are loc numai din cauza salariilor mici. Dacă ne uităm cu atenție, în ultima perioadă atât cele din mediul public, cât și cele din mediul privat au crescut semnificativ. De altfel, țara noastră a înregistrat creștere economică. Însă educația, serviciile proaste din sănătate și infrastructura sunt motive suficiente pentru unii oameni de a pleca către societăți mai bine organizate, unde se simt în siguranță.

 

retentie

Tinerii absovenți de facultate îți doresc să aibă experiențe, să învețe fără să li se spună ce să facă.

 

Primul pas spre retentie: atenția la dorințele tinerilor

De aceea, multe companii, în frunte cu specialiștii lor în HR, încearcă să vină cu cele mai bune oferte pentru actualii și viitorii angajați. Fac tot posibilul astfel încât un loc de muncă în mijlocul lor să fie o ofertă de nerefuzat. Să nu suporte comparație cu poziții similare în alte locuri.

În acest context, cum văd oare tinerii absolvenți de facultate viitorul lor în România și ce vor ei de la primul loc de muncă? Am vorbit cu trei dintre ei și am aflat cum arată jobul ideal și ce își doresc ei de la compania care-i va angaja și de la colegi. Răspunsurile lor te vor surprinde!

 

Job-ul din facultate contează spre locul de muncă ideal

Gabriela Lacurezeanu are 22 de ani și studiază Relații Publice Internaționale în limba engleză. Este în anul întâi de master la Facultatea de Științe Politice a Universității București, unde a absolvit și studiile de licență. După ce a lucrat un an și jumătate ca librar la Cărturești, azi Gabriela este stagiar la biroul de presă al Reprezentanței Comisiei Europene în România. Pe viitor, și-ar dori să obțină și un loc de muncă permanent aici. Evident dacă va exista această oportunitate și dacă ea va trece cu brio testele specifice acestei instituții.

 

Ce apreciază tinerii la un loc de muncă

Experiența de librar la Cărturești a făcut-o pe Gabriela să își dea mai bine seama de ceea ce-și dorește de la un loc de muncă. Ea spune că lucrul cu oamenii, în mijlocul cărților, a atras-o foarte mult. I s-a părut un job ideal pentru un student. „Și colegii, și șefa mea directă erau deschiși și apropiați de angajați. La fel și managerii care mai veneau, din când în când, în vizită. Mi-a plăcut că șefa mea era, de fapt, un lider care putea să îmi explice ce fac bine, unde greșesc și ce așteaptă de la mine. Nu era doar un om care dădea ordine”, îmi povestește Gabriela.

Legătura cu oamenii din jur este pentru ea unul dintre cele mai importante aspecte într-un viitor job, mai ales ca începător în profesia aleasă.

„Mediul și felul în care se comunică la locul de muncă mi se par esențiale. Ca nou venit, eu îmi doresc să câștig experiență și, astfel, să pot avansa. Deși cred în ierarhii, aș vrea ca relația de putere să nu fie evidentă ci, mai degrabă, subtilă. Mai mult contează respectul între oameni. La fel de mult îmi pasă să nu fiu umilită din cauza unor criterii ca orientarea sexuală, aspect fizic sau apartenență ideologică” – Gabriela Lacurezeanu

Perspectivele de creștere profesională

Contrar așteptărilor unora dintre oamenii de HR, tinerii angajați nu vor neapărat salarii fabuloase. Pentru Gabriela un salariu motivant este, pentru început, în jurul a 2.000 de lei pe lună. Suma o consideră suficientă, atâta vreme cât ea crește în timp, cu posibilitatea de a avansa. „Un aspect care mă determină să rămân sau nu la un loc este perspectiva de a crește și profesional, și financiar. Nu știu dacă sunt prea mulți oameni motivați să stea cinci ani pe aceeași poziție și pe aceiași bani într-o firmă”, explică ea.

 

Învățarea din experiențe

La Reprezentanța Comisiei Europene în România îi place că este încurajată să facă mereu lucruri noi. Are colegi care au încredere în simțul ei de răspundere chiar dacă „lucrurile nu îmi ies corect de fiecare dată. Însă ei mă ajută în cele mai multe situații, îmi verifică documentele pe care le scriu, îmi dau feedback. Îmi explică cum pot să îmbunătățesc ce fac. Nu m-am simțit nicio clipă prost că n-am poate nivelul lor de cunoștințe. Asta contează enorm pentru starea mea de bine și dorința de a-mi da silința să fiu mai bună. Lucrez într-un mediu dinamic, în care cunosc o mulțime de persoane cu multă experiență. De multe ori învăț fiindcă îi văd pe ei cum fac anumite lucruri și cum se comportă în anumite situații, nu fiindcă îmi spun direct cum se face”, povestește Gabriela. Nu are încă în minte să plece din țară, deși a fost încurajată în acest sens. Ea crede că-s multe lucruri de făcut și-n România. Cel puțin până la 30 de ani, nu are de gând să se mute în altă parte.

Categorii:
Focus

Storyteller // A decis că scrisul e pasiunea ei acum mai bine de zece ani, iar astăzi pune pe hârtie povești cu și despre oameni. Pe parcursul carierei și-a lăsat amprenta pe mai multe publicații, iar astăzi deapănă povești pe andreeavasile.ro.

Leave a Reply

*

*