Când ești, în sfârșit, manager, dar e prima oară
„Fata mea e manager/ Urcă firma pân` la cer”
Zorii zilei
„Zice să te duci până la el”, îți spune colega.
Te agăți de telefon, în speranța că tocmai ai mai primit un e-mail, un sms, ceva, care să nu-ți lase mintea ocupată cu întrebarea „Oare de data asta ce s-o mai fi întâmplat?”. Pentru că atunci când te cheamă șefu’, nu prea se lasă cu șampanie.
„Ia loc, te rog”, îți spune, uitându-se în ochii tăi.
E clar, o să dureze. S-a dus bonusul…
„M-am gândit să facem niște schimbări în organizație. Aș vrea să împărțim țara pe zone și m-aș bucura dacă ai vrea să preiei una dintre echipe. Ce zici?”
Cum ce să zici? Zici da, instantaneu, nici nu se pune problema. Doar n-o să dai cu piciorul unei oportunități ca asta! Așteptai de atât timp!
„Trebuie însă să ne grăbim. Aș vrea să începi chiar de luni. Vineri facem anunțul.”
Ok, tu așteptai, dar nu te așteptai să se și întâmple! Și în niciun caz chiar acum.
Și imediat se strecoară îndoiala, ca un fum de țigară de la masa vecină, când tocmai îți venise mâncarea.
„Dar dacă nu mă descurc?”, te întrebi în sinea ta.
„Nici nu știu exact ce ar trebui să fac! Ce vor zice colegii? Și Dana, care l-ar vinde și pe tac-su ca să devină șefă… O să moară… O să mă facă albie de porci pe la toate colțurile. O să mi-i urce pe toți în cap!”. Tot felul de gânduri toxice îți fug prin minte.
Desigur, e doar un scenariu.
Oameni diferiți, experiențe diferite, nu toți sunt la fel. Eu, de exemplu, la primul post de manager eram mai aproape de „Dana” de mai sus, consideram că postul mi se cuvine și mi se potrivește mai bine decât oricui altcuiva. Trufie de puști. Așa suntem la tinerețe. Și nimeni nu-i perfect, nu?!
Emoțiile mele au venit mulți ani mai târziu, când urcasem deja mai multe trepte și aveam „o reputație” de apărat, când am început să simt că aș avea ceva de pierdut dacă nu-mi ies pașii.
Însă cei mai mulți trăiesc aceste tensiuni interioare încă de la început, primele zile ale unui proaspăt manager sunt pline de tone de emoții de toate felurile.
Bucuria confirmării, teama de a nu te face de râs, mândria care îți împinge pieptul în față, frica de necunoscut, jena față de colegii care rămân pe loc, rușinea de a întreba… aproape orice, pentru că acum crezi că ar trebui să știi totul, ambiția de a reuși, toate te vizitează de 300 de ori pe zi… în fiecare zi! Și dacă ar fi doar ele, tot ar fi suficiente pentru a te stoarce ca pe o portocală coaptă, deasupra unui cub de gheață. Știi cum, așa, cu sete!
Dar nu sunt doar emoțiile. Mai e și jobul în sine. Care abia începe.
„Orice-nceput se vrea fecund,
Risipei se dedă Florarul”
Începuturile unui manager
Risipa din primele luni este despre erori. Cum e și firesc. Doar din greșeli învățăm. Dar învățăm?
Unii da, alții ba…
Conform unui studiu publicat de Harvard Business Review, aproape două treimi dintre noii manageri nu își intră cu adevărat în rol în primele 6 luni!
Ce e îngrijorător e că alții nu își intră niciodată în rol, pentru că nu-și înțeleg rolul cu adevărat.
În același timp, mai multe studii arată același numitor comun: cauza principală a părăsirii unui loc de muncă, mai ales a persoanelor cu High Potential, este, exact cum ai putea intui, performanța slabă a manager-ului direct/relația dificilă cu acesta.
Și așa cum în viață cruciali sunt cei 7 ani de-acasă, primii pași în management sunt de multe ori definitorii pentru întreaga carieră.
Cu dreptul înainte, recomand!
Multe companii au început să înțeleagă asta și e în continuă creștere numărul celor care primesc, împreună cu numirea în postul de management, fie o perioadă de mentorat intensiv de la superiorul lor, fie un Coach care să-i însoțească în primele 6-12 luni de la preluarea jobului. Adică atunci când au cea mai mare nevoie.
În primele luni, e destul de simplu să greșești, mai ales dacă nici măcar nu ți-e clar ce e și ce nu e greșit. Iar atunci când totuși știi CE, nu știi CUM să faci să-ți iasă.
Sunt multe capcane întinse pe jos și e relativ ușor să calci în ele, dar, pe de altă parte, cu ceva mai multă atenție la detaliile importante, le poți evita.
Hai măcar să le marcăm corespunzător, ca să le facem mai vizibile și să știi la ce anume să fii atent/ă!
Decalogul unui manager la început de drum!
1. Asumpțiile
Pentru toată lumea sunt un blestem. Dar pentru un manager, a porni cu asumpții greșite e ca și cum te-ai lega la ochi pe marginea unei prăpastii și apoi ai începe să alergi. E doar o chestiune de timp până când vei călca în gol!
Problema cu asumpțiile e că până se dovedesc a fi eronate, ți se par corecte! În primele zile de management avem impresia că trebuie să știm (totul) și atunci presupunem (sau ne prefacem) că știm. Ăsta e momentul când te legi la ochi. De alergat începi să alergi când te uiți la deadline și la livrabile.
„Eu cred că…” e un început de frază care formulează o decizie cu 50% șanse de a fi eronată. E destul de nepotrivit să conduci un departament prin aruncarea unei monede în aer. Nu porni la drum și nu lua decizii pe baza asumpțiilor!
Ve-ri-fi-că-le!!! Validează-le! Ăsta ar fi primul pas. Mai departe vei ști ce-ai de făcut. Presupun 🙂 Și am 50% șanse să am dreptate.
2. Echipa, nu persoanele
Echipa e construită din persoane. Din acele persoane care pot și contribuie la o mai bună funcționare a echipei.
Filozofia lui José Mourinho, The Coach, era clară în privința asta: „Echipa e mult mai importantă decât orice jucător… Eu antrenez echipe. Nu antrenez persoane”.
Pentru că așa se construiește o echipă câștigătoare, cu focus pe echipă și pe rezultate. Persoanele sunt foarte importante. Extraordinar de importante. Tocmai de aceea trebuie să te înconjori numai de persoane care contribuie la bunul mers al echipei și la obținerea rezultatelor.
Când e nevoie, fii curajos și scoate afară mărul putred, fără ezitare. E mai bine pentru toată lumea! Într-un mediu toxic nimic nu crește armonios.
3. Quod Ego Demonstrandum
De la EU la NOI. Asta e o tranziție foarte complicată, care cere mult efort, self-awareness ridicat și o doză însemnată de forță interioară.
Mulți manageri sunt numiți în postul de a gestiona o echipă în urma performanței individuale. Doar că îndată ce ai acceptat poziția, nu mai e despre tine, e despre echipă. Și în momentul ăla trebuie să începi să uiți felul în care obțineai succesul înainte, când erai de capul tău. Acum succesul tău depinde de succesul altora. Pe ei trebuie să-i ajuți sau chiar să-i înveți să aibă succes. Reiau, ca să nu ne scape: ei trebuie să-l obțină, nu tu, în locul lor! Și nici să ți-l asumi, în numele lor.
Ceea ce ai tu de făcut este să înveți să-l pui pe EU în umbra lui NOI.
4. Feedback-ul este crucial
În afară de situația în care echipa ta arată ca un Ferrari și trebuie doar să fii atent să nu intri cu ea în gard, întotdeauna vei avea de lucru cu oamenii din subordine. Șansele de a avea o echipă ca un Ferrari sunt la fel de mari cu incidența lor pe străzile patriei. Așa că să (ne) revenim.
Pentru a cârmi echipa în direcția pe care o dorești, trebuie să faci mici ajustări în permanență. Iar cârma asta prin care poți direcționa corabia se numește Feedback! Dar este foarte important CUM dai feedback astfel încât să obții rezultatul pe care îl dorești. Un feedback care vine ca nuca-n perete face mai mult rău decât bine!
Dacă ești interesat să înveți exact cum să dai un feedback, îți pot trimite un tool, un format, prin care poți deveni un artist al feedback-ului, pe care îl poți primi chiar azi (sau ASAP). Scrie-mi chiar acum la
[email protected] și pune la subiect „BONUS We Are HR” sau scrie-mi pe site la sorelradu.com cu același subiect.
5. Slow down!
Când mergi cu mare viteză, nu ai destul timp ca să vezi The Big Picture! Și nici detaliile. Și fără asta, ai mari șanse să pierzi din vedere exact esențialul. Ai nevoie de focus. De o bună planificare. De priorități clare. Câștigă TIMP! Fără să te pripești. Graba strică treaba, așa ne-au lăsat vorba bătrânii noștri…
6. Ai nevoie de claritate!
Că să le arăți altora calea, mai întâi ai nevoie să te limpezești tu cu tine. Să știi ce vrei. Încotro vrei să mergi. Cum anume. De ce. Va trebui să-ți lămurești toate întrebările astea, încă de la început. La modul cel mai serios. Ia-ți un Coach! Mâine. Ți-l va plăti compania, dacă știi să ceri.
7. Goals Setting, Planning, and KPI`s
Mai departe devine operațional. Business as usual.
Obiective clar definite, comunicate și asumate pentru și de către fiecare membru al echipei. O bună planificare, adică una realistă. Și stabilirea acelor KPI`s care merită urmăriți. Ei îți vor spune dacă să o iei mai la dreapta sau mai la stânga, să apeși puțin frâna sau accelerația.
8. Stai în lumină. Fii vizibil!
Fii pentru lumină, nu pentru umbră. Stai în lumină, nu în umbră. Fii chiar tu lumina. Nu-i umbri pe cei apropiați. Arată-le calea. Ține totul la lumină. Transparență, claritate, corectitudine. Oamenii au nevoie să aibă încredere! Încrederea e fundația relațiilor. Și fără o relație adevărată, nu puteți comunica de-adevăratelea…
În plus, oamenii au nevoie să vadă. Arată-le drumul. Țelul. Calea.
9. Comunicare Humanum Est
Să comunicăm e dificil, dar să nu comunicăm este imposibil! Fiecare gest îți va fi interpretat. Fiecare ezitare îți va fi observată. Iar ceea ce vei spune va fi ușor interpretabil în mai multe feluri. De aceea trebuie să te asiguri că oamenii au înțeles ceea ce ai vrut să transmiți, și nu fix pe dos.
Better check than sorry!
10. Și să-ți placă
Pentru că jobul e foarte solicitant. Dacă îți place, nu o să simți efortul. Altfel… ce sens are să te chinui și pe tine, și pe alții?! Fă altceva! E mai simplu.
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
