Cum îți poți ajuta oamenii să-și dezvolte rezilienta
Focus

Cum îți poți ajuta oamenii să-și dezvolte rezilienta

Promovează cu încredere monotaskting-ul!

Stresul poate fi o componentă obișnuită a vieții profesionale în cazul persoanelor care au de-a face cu clienți nemulțumiți sau care lucrează în condiții periculoase. Stresul poate apărea și pe fondul schimbărilor organizaționale. Schimbarea creează incertitudine, incertitudinea crește riscul de eșec, iar acest sentiment generează stres.

Stresul, la rândul său, naște anxietate și tensiuni care afectează negativ sănătatea, performanța și creativitatea angajaților. La rândul său, această situație creează mai mult stres, rezultând o spirală descendentă care poate conduce, în cele din urmă, la scăderea motivației și într-un final la burnout.

Companiile nu au mereu toate armele pentru a proteja echipele de experiențele stresante, dar își pot ajuta oamenii să răspundă și să gestioneze aceste experiențe într-un mod care limitează efectele stresului. Într-un astfel de demers te pot ajuta tehnicile menite să sporească rezilienta oamenilor tăi.

 

Dar ce este totuși rezilienta aflată pe buzele tuturor?

Rezilienta reflectă capacitatea unei persoane de a răspunde la situații dificile sau incerte într-un mod care reduce efectele dăunătoare ale stresului. Însă rezilienta nu este totuna cu managementul stresului. Managementul stresului tinde să fie reactiv, să țină daunele sub control atunci când apare o criză. Dezvoltarea rezilienței este mai degrabă proactivă pentru că presupune să îi înveți pe oameni să-și dezvolte aptitudini, astfel încât să fie pregătiți pentru următoarea criză, dar și pentru altele. Iată câteva idei de la care poți porni în construirea unui plan pentru a dezvolta rezilienta oamenilor tăi:

 

Provoacă-ți angajații într-un mod sănătos pentru a le întări rezilienta

Persoanele reziliente învață să se raporteze la scenariile dificile ca la niște provocări personale – nu ca la un eveniment paralizant. Oferă-le oamenilor tăi posibilitatea de a lucra și pe scenarii dificile și chiar de a eșua, pentru ca aceștia să aibă încredere în companie și să-și sporească natural rezilienta.

 

Mizează pe monotasking în loc de multitasking

Multitasking-ul este un mit, iar oamenii nu sunt niște procesoare performante precum sunt computerele. Cercetătoarea JoAnn Deak a constatat că multitaskingul „dublează de obicei cantitatea de timp necesară pentru a face o sarcină și, de obicei, cel puțin dublează numărul de greșeli”. Oamenii sunt cei mai buni la „monotasking” în serie. Managerii pot încuraja monotasking-ul, ajutând membrii echipei să stabilească priorități clare și ajutându-i să facă diferența între lucrurile importante și cele urgente.

 

Încurajează legăturile puternice în echipe pentru a spori rezilienta

Oamenilor le vine mai ușor să facă față stresului atunci când simt că fac parte dintr-un grup sau echipă. În plus, legăturile sociale puternice ajută la protejarea împotriva efectelor nocive ale stresului. Companiile ar trebui să sprijine dezvoltarea echipei și să încurajeze angajații să se gândească că nu trebuie să facă față de unii singuri provocărilor.

PRIMEȘTE CELE MAI NOI ARTICOLE DIRECT ÎN INBOX👇

 

Ajută membrii echipelor să dezvolte obiective realiste și realizabile

Încurajarea autoeficacității crescute în rândul angajaților va contribui la îmbunătățirea rezilienței. Structurile de gestionare ale proiectelor care stabilesc obiective simple, tangibile pentru angajați pe parcursul unei săptămâni normale de lucru le permite acestora să normalizeze sentimentul de reușită și îi pregătește să gestioneze mental scenarii mai dure în fața cărora vor reacționa cu mai multă dezinvoltură.

 

Nu uita să recunoști reușitele oamenilor tăi!

Oamenii sunt mai capabili să facă față stresului atunci când simt că organizația le apreciază contribuțiile și are încredere în abilitățile lor. Recunoașterea este deosebit de importantă mai ales atunci când oamenii lucrează sub presiune. Când suntem stresați, tindem să fim hipersensibili la tot ceea ce nu merge bine. Liderii trebuie să puncteze reușitele, să le arate oamenilor că se află pe drumul cel bun și că sunt vizibile eforturile depuse în depășirea provocărilor.

 

Reține că și liderii au nevoie de recuperare!

În cazul sportului, odihna este esențială pentru ca mușchii să-și revină și să se întărească după exerciții. Iar această regulă este valabilă și în cazul sănătății emoționale a liderilor pusă la grea încercare în acest ultim an. Companiile ar trebui să sprijine toți angajații să facă periodic un pas înapoi, să ia pauze pentru a preveni suprasolicitarea. Un astfel de proces, poate contribui la creșterea rezilienței, la stimularea energiei și pasiunii pentru muncă și la reducerea costurilor asociate cu stresul, bolile și fluctuația angajaților. Întotdeauna vor exista momente în care trebuie să sporești ritmul de lucru și să le ceri tuturor să sprinteze. Dar pentru a preveni epuizarea, aceste perioade de activitate intensă trebuie echilibrate cu perioade de recuperare. Cheia pentru ca orice organizație sau persoană să fie competitivă pe termen lung este echilibrul.

De aceea, companiile ar fi mai bine deservite dacă le oferă și liderilor lor oportunități de a-și reveni după perioade de muncă intensă, astfel încât mintea lor să poată determina ulterior ce este cu adevărat important și ce mai poate suferi o amânare.

Ți-a plăcut acest articol? Citește și:

Stresul la locul de muncă: de ce să nu-l ignori

Wellbeing în HR sau de ce e timpul pentru o pauză

Categorii:
FocusLeadership

Managing Editor // Absolventă a Facultății de Administrarea Afacerilor din cadrul Academiei de Studii Economice București a dat în 2008 de gustul jurnalismului și, de atunci până în prezent, încearcă să combine latura practică, realistă, insuflată de facultate, cu cea magico-escapistă a scrisului. La We Are HR și eJobs este atât ochiul critic, analitic, cât și creator de conținut. Iubește în special interviurile realizate cu lideri, antreprenori și specialiști în HR care-i oferă o altă perspectivă, una extrem de aplicată, asupra pieții muncii.

Leave a Reply

*

*