Erori de judecata care pot afecta procesul de angajare
Recrutare

Erori de judecata care pot afecta procesul de angajare

Să demontăm miturile legate de deciziile de selecție

Recrutarea oamenilor potriviți este extrem de importantă pentru orice organizație, dar dacă abilitatea noastră de a lua deciziile de selecție este distorsionată de erori de judecata pe care nu le conștientizăm?

Vă propun să vedem luarea deciziilor ca pe o abilitate, care se poate antrena exact ca un mușchi și care cu siguranță merită să fie dezvoltată în mod continuu. Cu toate acestea, deciziile pot sa fie predispuse unor erori de judecata, motiv pentru care, acest subiect a fost intens studiat.

Articolul de față se bazează pe studiile lui Kahneman, laureat al premiului Nobel pentru economie și ale colaboratorilor săi. Prin urmare, vă recomand să-I parcurgeți scrierile pentru a aprofunda acest subiect.

Daniel Kahneman, în cartea sa “Gândire rapidă, gândire lentă” a descris modul în care diferite tipuri de distorsiuni cognitive, precum distorsiunea disponibilității, a confirmării, a afinității pot să influențeze în mod negativ procesele decizionale.

Acestea fiind spuse, vă propun să demontăm câteva mituri legate de deciziile de selecție, să aflăm ce sunt distorsiunile cognitive, să descoperim cum ne “ajută”, să identificăm câteva tipuri de distorsiuni și în final, să găsim metode de contracarare pentru ele.

 

Demontarea miturilor legate de luarea deciziilor

Există numeroase idei preconcepute legate de decizie, iar unul dintre cele mai frecvente mituri este cel al superiorității experților. De multe ori i-am surprins pe ceilalți susținând într-un fel sau altul că expertii sunt imuni la distorsiunile cognitive, că ei rar comit erori de judecata sau că iau întotdeauna deciziile cele mai bune. De ce este periculos să credem asta? Pentru că tocmai încrederea excesivă a experților în propriile capacități poate să ducă la eșecuri sau erori. Recruiterii cu o experiență notabilă au intervievat foarte mulți candidați și totuși, pot să pice în propria capcană, cea a supraîncrederii, atunci când vine vorba de estimarea capacității lor de a prezice potențialul sau performanța unui candidat.

Un alt mit este cel legat de grup versus individ – grupul ia întotdeauna decizii mai bune decât un singur individ. Probabil ați auzit de fenomenul numit groupthink – motivația de a avea unanimitate ne împiedică să analizăm cursuri de acțiune sau scenarii alternative. Uneori tindem să ne aliniem cu ceilalți. Un efect strâns legat de acest fenomen se numește bandwagon effect și se referă la probabilitatea ca o persoană să adopte o anumită credință crește pe baza numărului persoanelor care au deja acea credință. Cu alte cuvinte, implicarea prea multor oameni în luarea unei decizii poate să sporească șansele de a face greșeli.

Există un studiu care a dus la ceea ce se numește “regula de 7” – adică orice individ în plus, care se adaugă unui grup de 7 membrii determină o scădere a eficacității deciziei cu 10%. Pentru referință, vă recomand să căutați articolul lui Michael C. Mankins, publicat în Harvard Business Review – The Five Traps of High Stakes Decision Making.

Un alt mit este acela conform căruia nimeni nu ramâne blocat în decizii proaste în mod conștient. De ce nu este adevărat? Pentru că uneori putem să rămânem blocați în decizii proaste și să perpetuăm un lanț de greșeli pentru că am investit deja timp, energie, pe scurt, multe resurse într-o anumită alegere sau persoană, care s-a dovedit a fi nefericită. Astfel, rămânem captivii propriilor erori de judecata, așteptând ca soarta să se schimbe.

Ați crezut vreodată că mai multe informații sau argumente conduc întotdeauna la o decizie mai bună? Dacă da, este posibil să vă fi înșelat. Uneori, informațiile suplimentare ne ajută doar să credem că opiniile noastre sunt mai bune, mai de încredere.

Și un ultim mit ar putea să fie cel legat de faptul că procesul de luare a unei decizii este unul logic, rațional. Procesele mentale de care nu suntem conștienți ne ghidează deciziile și raționamentele logice și uneori reprezintă o modalitate de a ne justifica deciziile, care poate sunt bazate pe emoții.

Ne place să credem că suntem ființe umane raționale. De fapt, suntem predispuși la foarte multe erori de judecata care ne determină să gândim și să acționăm irațional. Chiar și faptul că ne gândim că suntem raționali, în ciuda dovezilor care atestă contrariul. Ei bine, si aceasta este o distorsiune în sine numită blind spot bias.

 

Ce sunt aceste erori de judecata?

Sunt tendințe de a gândi în anumite moduri, o deformare a modului în care percepem realitatea; erori de judecata; scurtături mentale, care ne permit să luăm decizii rapide, dar care nu sunt întotdeauna și cele optime. Unele erori de judecata sunt relativ inofensive, însă cele mai multe ne afectează deciziile și pe termen lung, afecteaza modul în care percepem realitatea și modul în care analizăm informațiile.

În ce situații ne “ajută” erorile de judecată sau ce fel de probleme “rezolvă” distorsiunile cognitive? Un prim răspuns ar fi în cazurile de supraîncărcare informațională. Trăim într-o lume în care suntem bombardați de informații, iar astfel de erori ne ajută să filtrăm zgomotul care devine semnal. În plus, într-o lume cu multă lipsă de sens și semnificație, noi trebuie să completăm spațiile goale și astfel, semnalul devine poveste. De multe ori, ne aflăm în situații în care trebuie să acționăm rapid, iar cu ajutorul distorsiunilor cognitive sărim la concluzii și poveștile devin decizii. Și nu în ultimul rând, să nu uităm că avem o capacitate limitată a memoriei, iar tendința naturală este să simplificăm lucrurile.

În concluzie, distorsiunile cognitive sunt instrumente, care pot sa fie utile în contextul potrivit și dăunătoare în alte situații. Unele dintre ele sunt adaptative pentru că pot conduce la acțiuni mai eficiente într-un anumit context sau permit luarea rapidă a unei decizii atunci când punctualitatea este mai importantă decât acuratețea.

 

Erori de judecata cu care te vei confrunta negreșit

Pentru că sunt zeci, dacă nu sute de erori de judecata, am ales să discut câteva dintre ele. Să începem cu euristica disponibilității, care se referă la o scurtătură mentală ce se bazează pe exemplele sau pe argumentele imediate care ne vin în minte. Din păcate, importanța unei idei este frecvent evaluată în funcție de ușurința sau încărcătura emoțională cu care acea idee vine în minte. Probabilitatea unui eveniment este estimat pe baza ușurinței cu care situații similiare sunt reactualizate în memorie.

În această categorie pot să intre și efectul recenței (spre exemplu, performanța recentă poate avea un impact mare asupra evaluării) sau impactul emoțiilor puternice. Spre exemplu, un recruiter sau un manager poate să ia decizii bazate pe performanța recentă a candidaților care au venit spre finalul procesului de selecție și asta pentru că le este mai ușor să își reamintească ce au zis cei din urmă.

Tot aici putem să includem și eroarea verbatim, care se referă la probabilitatea mai mare de a reține interpretarea personală asupra evenimentelor, mai degrabă decât ceea ce a zis cu exactitate cineva. Cum putem să combatem această eroare? Simplu! Să ne luăm notite, date scrise și să nu ne bazăm pe decizii subiective, intuitive. Să recunoaștem că lumea din mintea noastră nu este o reproducere fidelă a realității. Nu sunt conștienți de informațiile pe care nu le avem și ne bazăm prea mult pe ceea ce știm și facem din asta o poveste credibilă pe care o folosim ca justificare sau argument în luarea deciziilor. De cele mai multe ori, tratăm informațiile pe care nu le avem ca fiind nu tocmai importante.

În plus, nu de puține ori emoțiile ne ghidează deciziile – dacă îmi place sau nu un candidat sau un alt exemplu ar fi atunci când am o opinie favorabilă față de ceva, încep să văd mai multe beneficii decât riscuri. Să mai luăm un exemplu concret. Dacă vă descriu un manager ca fiind inteligent, ferm, rațional, probabil sunteți mai înclinați să credeți că este mai degrabă un manager bun, decât unul slab. Dar dacă vă spun că este și incorect sau corupt? Cu siguranță o să vă schimbați părerea. Altfel spus, ne formăm o impresie în funcție de informația pe care o avem. Putem să tratăm acest fenomen ca pe o iluzie optică – “what you see is all there is”.

O altă eroare de judecată este distorsiunea confirmării. De câte ori ați avut tendința de a căuta dovezi, opinii care să vă susțină propriile credințe și ipoteze? În acele cazuri, sigur v-ați confruntat cu distorsiunea confirmării, care se referă la tendința de a căuta, de a ne concentra și de a ne aminti informații care confirmă perspectiva noastră inițială, în timp ce continuăm să ignorăm sau să respingem informațiile contradictorii sau contraargumentele care infirmă opinia deja formată. Supraîncrederea în propriile credințe legate de metodele de recrutare sau selecție folosite poate să ducă la căutarea unor metode de a întări acea credință, în ciuda dovezilor contradictorii.

Pe lista erorilor cognitive se numără și eroarea fundamentală de atribuire, care implică tendința de a explica comportamentele celorlalți prin raportarea la factori dispoziționali sau trăsături de personalitate stabile și explicarea propriului comportament prin prisma factorilor situaționali, externi, incontrolabili. Altfel spus, ceea ce pare ca fiind o problemă legată de o anumită persoană, poate să fie de fapt o problemă legată de situație sau circumstanțe. Să recunoaștem – de câte ori nu tragem concluzii pripite? Spre exemplu, în trafic, dacă cineva ne “taie calea” credem că este nepoliticos, dar nu ne gândim că se grăbește la o întâlnire sau se confruntă cu o situație urgentă.

Închei prin amintirea unei alte erori destul de comune, numită efectul de halo, care se referă la formarea unor relații cauzale acolo unde nu există legături sau sunt doar simple corelații. Cu alte cuvinte, creierul este o mașinărie asociativă. Obișnuim să facem evaluări globale bazate pe informații singulare și astfel, ajungem la tot felul de inferențe sau suprageneralizări. Spre exemplu, v-ați pus întrebarea dacă vreodată ați acordat mai mult credit decât ar fi meritat unui candidat încrezător, care mai arăta și bine pe deasupra? De câte ori nu ați luat în considerare un singur aspect, spre exemplu, atractivitatea ca un proxy sau substitut în evaluarea caracterului. De cele mai multe ori, evaluăm persoanele atractive ca fiind oameni mai buni. De mici suntem învățați din povești sau filme, că personajele pozitive arată bine, iar cele negative au trăsături fizice neplăcute.

 

Ne putem apăra de anumite erori de judecata?

Vom conchide prin a da câteva răspunsuri la întrebarea legată de metodele de contracarare ale distorsiunilor cognitive. Un prim aspect de luat în considerare ar fi conștientizarea și putem spune că deja am trecut în revistă câteva tipuri de astfel de distorsiuni și le vom detecta mult mai ușor data viitoare când ne vom confrunta cu ele. Spre exemplu, întrebați-vă dacă ați putea fi influențati de informația care este mai recentă sau mai ușor de reamintit.

Tehnicile de mindfulness ar putea să vă ajute în acest sens, pentru că a fi mindful înseamnă a fi conștient de experiența curentă, a fi prezent sau într-o stare de alertă, a fi “aici și acum“, a observa și a participa activ la propriul flux de gânduri, sentimente, senzații.

În al doilea rând, va îndemn să fiți sceptici, să vă cultivați gândirea critică. Cum
puteți face asta? Testându-vă. Luați mereu în calcul scenarii alternative, generați mai multe explicații și observați lumea din mai multe unghiuri sau perspective.

În al treilea rând, vă propun să apelați de fiecare dată când este posibil, la ajutor extern, adică la un alt evaluator, pentru a vă valida direct sau indirect percepțiile.

O altă soluție la îndemână este identificarea și ponderarea criteriilor de decizie. În acest caz, interviul bazat pe competențe poate să devină cel mai util instrument pentru că, putem să avem consecvență, consistență, obiectivitate, corectitudine în evaluare.

Ca ultim sfat, vă atrag atenția asupra emoțiilor – să încercați să nu vă lăsați influențați de acestea. Emoțiile negative ne îngustează atenția și cresc viteza procesului decizional, ceea ce duce la reacții impulsive.

Vă doresc ca de acum încolo să luați decizii mai bune și să aveți cât mai puține erori de judecata.

V-a plăcut acest articol? Citiți și:

Dincolo de limite

Transparetizăm sau nu salariile?

Categorii:
Recrutare

Pasiunea ei pentru domeniul resurselor umane s-a născut pe băncile facultății, Andra fiind licențiață în Psihologie cu specializarea în Psihologia resurselor umane și sănătate organizațională. Ea este specialist în HR cu peste 5 ani de experiență, în special pe zona de recrutare. Până-n prezent, ea si-a dedicat cariera în exclusivitate companiilor IT. Andra se axează cu precădere pe dezvoltare organizațională, excelență în afaceri și construirea unor relații de business solide și de durată. În aceeași măsură, își dorește să ajute angajații să își atingă potențialul maxim și să contribuie la succesul companiei.
One Comment
  • c.petruc
    21 August 2019 at 12:18 am
    Leave a Reply

    Articolul este foarte bine documentat si structurat. Se vede ca autorul stie despre ce vorbeste si are experienta in domeniul despre care scrie. Acest lucru este de apreciat intr-o lume in care foarte multi scriu despre lucruri pe care nu le cunosc. Ceea ce scrie autoarea, este validat de practica. Eu am recrutat oameni pentru un anumit domeniu de activitate( aproape 20 de ani) si va pot spune ca informatiile transmise, in articol, sunt validate de practica. Recomand, ca cei care activeaza in dmeniu sa le aplice.

  • Leave a Reply

    *

    *