Când intervine criza în leadership
După câțiva ani încărcați de incertitudini și critici la adresa domeniului sănătății, finalul pandemiei de Covid-19 ne-a făcut să regândim impactul pe care l-au avut spitalele și, implicit, doctorii, asistenții și tot personalul medical. Am înțeles ce rost au avut ezitările, am iertat „greșelile” și am extras chiar și câteva lecții importante de leadership de criză ce ne-ar putea fi de folos pe viitor.
Îmbrățișează-l pe „nu știu”
Un lider nu își diminuează statutul dacă cere ajutor. Ba chiar, paradoxal pentru mulți, atunci când face asta, câștigă și mai mult respect din partea celor care ocupă poziții inferioare. Pentru că, o astfel de transparență arată cu degetul elefantul din cameră – presiunea perfecțiunii fără de greșeală și fără de necunoștință – și îl umanizează. În timpuri de criză, foarte adesea întâlnite în spitalele de urgență, ego-ul unui lider este nevoit să facă un pas în spate pentru o clipă și să lase în față pe cineva care chiar știe. Mai bine să recunoști că nu știi ceva, dar ești deschis la a învăța în alte momente mai liniștite, decât să nu ceri ajutor și să dai greș înconjurat de oameni care ar fi putut duce la bun sfârșit situația.
Decizii importante fără snooze
Liderii sunt cei care trebuie să creeze un mediu de lucru incluziv și permisiv, unde provocările, ideile în afara cutiei, dezbaterile și visarea cu ochii deschiși ale membrilor echipei sunt încurajate. Dar, de asemenea, tot ei sunt și cei care trebuie să taie rapid și din carne soluțiile neproductive, amânările fără scop și jumătățile de măsură, pentru a lăsa loc altora mai promițătoare. Pentru că, în realitate, autoritatea poate fi diminuată, dar nu dispare niciodată complet. Un refuz clar și impunător spus la vremea lui readuce cu picioarele pe pământ și restabilește echipa în momente cheie sau de urgență.
Rapid ca o injecție
În multe spitale, procesele de decizie pe mai multe trepte ierarhice și ambiguitatea cu privire la cine are decizia finală sunt la ordinea zile. Chiar și atunci când răspunsul este evident „nu”, poate dura un timp îndelungat până să fie rostit de cineva autorizat. Iar spitalele de urgență nu-și permit ca rezultatul unei întâlniri să fie o altă întâlnire. O soluție eficientă? Tratarea ședințelor drept punct final, în loc de punct de plecare. Iar până la întâlnirea cu toții și rostirea fermă a unui „nu” sau a unui „da” sigur pe el: evaluarea frecventă a progresului, raportarea către superiori a oricărei inconveniențe, discuții libere lipsite de teama de critică și întâlniri punctuale cu oameni cheie.
Ți-a plăcut acest articol despre ce lecții de leadership putem învăța din domeniul sănătății? Citește și:
