Mai aproape de angajații tăi prin empatie

Un reproș pe care îl auzim des e că oamenii de HR nu empatizează cu angajaţii. Pentru că, dacă ar empatiza, s-ar lupta mai mult pentru ei, nu? Reacţia instinctivă după un astfel de reproș e să o luăm personal, să ne încrucișăm braţele și să zicem: „Ei bine, o să le arătăm noi lor ce înseamnă lipsă de empatie cu adevărat!” – așa cum fac toţi copiii la grădiniţă. Doar că, oricât de mult mi-ar plăcea mie să compar piaţa muncii cu un loc de joacă, un mediu profesionist nu ar trebui să fi e așa. Avem o responsabilitate foarte mare asupra modului în care angajații noștri se raportează la locul de muncă, așa că ar fi indicat să ne punem în pielea lor mai des.

O lecție de empatie prin actorie

Îți propunem un exerciţiu de actorie care să te apropie de angajații tăi. Metoda Stanislavski, implementată în teatrul rusesc undeva în prima jumătate a secolului XX, propune o abordare de înţelegere psihologică și interiorizare a valorilor personajului pe care urmează să îl reprezinţi. Până în acel moment, în actorie, se punea accent doar pe pregătirea fizică și felul de a vorbi (accent, dicţie, timbru etc.). Metoda Stanislavski, în schimb, cere să înţelegi valorile fundamentale și trăirile personajului pe care trebuie să îl joci. Să înțelegi de ce alege să facă ceea ce face, de ce are anumite dorințe, ce îl mulțumește și ce nu. Desigur, în HR nu trebuie să jucăm „rolul” angajaţilor noștri, dar e un exerciţiu bun pentru a dezvolta acea EMPATIE pe care suntem acuzaţi că nu o avem.

Nu e cam forțat?

Răspunsul e nu! Poate ţi se pare ciudat iniţial. Poate ţie nu ţi se pare o problemă să faci naveta cu mașina până la birou, dar trebuie să înţelegi și angajatul acela care merge douăzeci de minute pe jos de la cea mai apropiată staţie de autobuz ca să ajungă la muncă, drum care poate e mai dificil decât pare, pentru că nu există trotuar, iar iarna nimeni nu-l deszăpezește. Sau poate tu nu ai copii și nu înţelegi de ce tot mai mulţi angajaţi îţi părăsesc compania pentru un competitor cu salarii mai mici, dar care are creșă la birou. Evident, ești un om matur și poţi să le găsești un sens acestor nevoi, dar în momentul în care le interiorizezi cu adevărat, în momentul în care înţelegi micile lupte pe care le duc angajaţii tăi, adică în momentul în care te pui în pielea lor, abia atunci empatizezi cu ei și înțelegi de ce trebuie să lupți și tu pentru nevoile și dorințele lor.

Citește și:

De ce avem nevoie de corporații cu start-up mentality?

Ce facem când un angajat valoros vrea să plece?

Employer Branding: ce face, cui folosește și ce rezultate aduce?