delegare
HR Challenge

Cum ne sabotăm în delegare

De la teorie la practică e cale lungă

Într-un scenariu ideal, când lucrăm împreună ar trebui să avem și o organizare bună, să ne bazăm pe delegare, să distribuim sarcinile în mod echitabil și să punem în valoare abilitățile de lideri, pentru a obține mai ușor rezultatele dorite. În realitate, fiecare dintre noi venim în echipă cu un bagaj emoțional care de multe ori ne poate limita.

Rodica Obancea, coach cu formare de psiholog la bază, atrage atenția că în mediul organizațional actual, cuvântul „delegare” este frecvent folosit, însă într-un sens limitativ. În înțelegerea uzuală, a delega înseamnă a da altora ceea ce tu nu vrei sau nu (mai) poți să faci. Însă Dicționarul Explicativ al limbii române oferă o definiție mult mai aproape de ceea ce ar trebui să fie delegarea: „a transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții”, „a învesti cu o autoritate”.

„În practica mea, am învățat că atunci când delegi sarcini, creezi oameni conformiști, când delegi autoritate, creezi lideri”, spune Rodica Obancea.

De multe ori, teoria o știm, dar practica ne dă de lucru. Ne blocăm în calea delegării, nu avem încredere că cineva va face task-urile la fel de bine ca noi. Poate ți-ai spus: „Știu că trebuie să deleg, însă nu pot să o fac”. Te-ai întrebat însă de ce nu poți să delegi și cum ai putea schimba lucrurile?

 

Temerile ne opresc delegare

Temerile care stau în spatele delegării ineficiente sunt atât temeri personale, cât și temeri colective, ce țin de apartenența la organizație.

La nivel personal, din rolul de coach, spune Rodica Obancea, am observat cum încrederea scăzută în sine, dar și în ceilalți, contribuie la supraresponsabilizarea și supraîncărcarea managerilor, precum și la nevoia de a controla mediul înconjurător. De asemenea, perfecționismul (care este la rândul său o altă modalitate de a controla mediul înconjurător) ne hrănește ideea că dacă nu facem noi înșine, cine altcineva ar putea să facă la fel de bine sau mai bine?

La nivel colectiv, unul din tiparele mai puțin vizibile este tiparul supraîncărcării, al agendei pline – dacă nu ai agenda plină de sarcini, nu este ok; nu este ok să stai/să iei o pauză/să pleci în vacanță atâta vreme cât este atât de mult de muncă.

 

PRIMEȘTE CELE MAI NOI ARTICOLE DIRECT ÎN INBOX👇

Ai găsit informații utile în articolul? Citește și:

 

Ce rol au liderii în gestionarea burnout-ului angajaților

Cum păstrezi sănătatea organizației în perioade de schimbare?

 

 

 

 

Categorii:
HR Challenge

Am ales un job pe care îl iubesc și, da, zâmbesc pentru că nu simt că muncesc. După 7 ani de peregrinări în PR, jurnalism și marketing pentru HR, a venit momentul meu să dau ce e mai bun pentru oameni pe www.wearehr.ro

Leave a Reply

*

*