pasiune
Focus

Cine sunt oamenii care lucrează mult și cu pasiune

Dependenții înnăscuți de muncă

În statistici, românii nu stau prea bine când vine vorba de muncă: programul este lung, iar productivitatea lasă de dorit. Însă, pentru unii dintre ei, munca e, într-adevăr, brățară de aur. E timpul să-i cunoaștem pe oamenii care aleg să stea la birou peste program și să aflăm ce îi motivează să facă asta și cum reușesc să rămână energici și pasionați.

În timp ce burnout-ul, adică epuizarea psihică și fizică, e una dintre cele mai răspândite afecțiuni la nivel mondial, care prinde în ghearele sale aproape jumătate din populația activă a planetei, există oameni pentru care timpul lung petrecut la birou este un motiv de bucurie. Fie că sunt angajați, fie că au propria afacere sau lucrează pe cont propriu, ei cred că munca înnobilează. Petrec, în medie, între 10 și 14 ore pe zi la lucru și, chiar dacă obosesc uneori, sunt mereu cu zâmbetul pe buze și, mai presus de orice, au o motivație puternică datorită căreia fac cu bucurie și cu pasiune ceea ce fac.

În timp ce prietenii și familia îi privesc ca pe niște ciudați și îi „ceartă” când ajung târziu acasă, ei știu că orele lungi la lucru sunt pentru o cauză mai importantă și că rezultatele vor fi răsplata mult așteptată a efortului lor. Am încercat să aflu cum gândesc acești oameni și ce îi face să vibreze.

 

Munca se învață în familie

Mulți dintre oamenii care muncesc mult și cu pasiune au învățat încă din copilărie că nimic nu se obține fără disciplină și efort. Ei au văzut în familie părinți care au lucrat întotdeauna din greu și chiar bunici care, deși ieșiți la pensie, erau în continuare activi și-și făceau de lucru cum și pe unde puteau.

Corina Murafa conduce Ashoka România, cea mai mare organizație de antreprenoriat social din lume. A crescut alături de mama și de bunica ei și spune că modelul mamei care muncește din greu, inclusiv în weekenduri, a influențat-o profund. „Ai mei au divorțat când eu eram mică și mama a trebuit să găsească singură resursele să mă crească. Mă lua cu ea sâmbetele la serviciu, mă lăsa să mă joc cu indigoul, cu statele de plată, era chiar amuzant pentru un copil de cinci ani să facă toate astea. Pentru mama a fost mereu o mândrie profesională faptul că este un contabil bun. Bunica a fost, de asemenea, mereu foarte activă. Eu nu o țin minte, copil fiind, să stea. Deci bănuiesc că, indirect, am crescut apreciind munca drept ceva plăcut și care îți dă împlinire, nu ca pe o condică ce trebuie bifată.”

Și pentru Radu Tănase, unul dintre proprietarii brandurilor Calif și Condimental de Calif, exemplul din familie a contat enorm în ceea ce privește munca.

„Tatăl meu a lucrat ca vameș și avea inclusiv ture de noapte. Bunicii, deși erau la pensie, munceau, de asemenea. Ideea de muncă mi s-a transmis în familie și azi cred că lucrez mai mult decât o făceau ei atunci, dar asta și pentru că tehnologia ne ajută să realizăm mai multe lucruri în același timp și deci să fim mai eficienți din punctul de vedere al productivității.”

Amintirea unui tată mereu pe drumuri, care și-n prezent călătorește mult, o are și Adrian Munteanu, student și fundraiser la Asociația pentru Relații Comunitare, care îmbină studiile cu un program de lucru full time, dar accesibil. „Tata e mereu în delegații. E electrician și lucrează la multe proiecte în țară, așa că pleacă ori de câte ori este nevoie, unde e nevoie. Am crescut cu ideea că trebuie să muncești ca să ai bani și acum, de când văd pe pielea mea ce înseamnă efortul acesta, înțeleg mai bine câte ore de muncă înseamnă, de exemplu, o pereche de adidași.”

Categorii:
Focus

Storyteller // A decis că scrisul e pasiunea ei acum mai bine de zece ani, iar astăzi pune pe hârtie povești cu și despre oameni. Pe parcursul carierei și-a lăsat amprenta pe mai multe publicații, iar astăzi deapănă povești pe andreeavasile.ro.

Leave a Reply

*

*