plagiere ai astronaut
Update

Automatizare sau plagiere?

Cum navigăm granița fină dintre cele două în era AI?

Instrumentele AI pot fi un real ajutor pentru toate domeniile și industriile. Ne pot ajuta să lucrăm mai repede, mai eficient, mai creativ și mai ingenios, dar la fel de bine ne pot trimite și în direcțiile greșite. Despre cum recunoaștem și cum evităm diferența dintre automatizare și plagiere, pentru a ghida mai bine noii experți din echipele noastre, povestim în continuare.

La nivel global, tot mai multe companii au început să caute specialiști în tool-uri inteligente: developeri, designeri, videografi și marketeri capabili să lucreze cu ChatGPT, Midjourney, Synthesia și altele. Doar că, așa cum îți poți imagina, deficitul de talente din această zonă este enorm. Puțini sunt cu adevărat experți, iar cei mai mulți potențiali candidați sunt pur și simplu persoane curioase și dornice să experimenteze cu aceste tool-uri.

Desigur, în lipsa specialiștilor adevărați, invităm cu drag în echipă oamenii fără experiență, dar care sunt dispuși să învețe să lucreze cu instrumentele astea noi. Problema apare
atunci când nu există context. Cine îi va învăța pe oamenii ăștia, dacă nu există alți specialiști? Suntem siguri că vor deprinde lecțiile care trebuie pe cont propriu? Și știm noi ce să le cerem să producă, dacă nici noi nu înțelegem limitările tehnologiilor?

Cine știe? Răspunsurile la aceste întrebări sigur nu le vei descoperi în următoarele paragrafe. E prea devreme ca să le formulăm, iar tehnologiile – prea tinere ca să le domesticim. Ce putem face, în schimb, e să lucrăm la context și să fim siguri că stabilim câteva reguli sănătoase de lucru, înainte de a recruta experți în AI în echipele noastre și înainte de a le cere colegilor existenți să introducă automatizări în workflow-urile lor. Dar înainte de toate, hai să stabilim de ce e important să facem asta.

 

Plagiere în era AI

Am avut trei momente de-a lungul vieții în care am furat munca altcuiva fără să-mi dau seama. Acum, uitându-mă în urmă, mi se pare uimitor și imposibil că am putut face asta fără să realizez că fac ceva greșit. Și totuși s-a întâmplat.

Primul moment a avut loc când, la 10-12 ani, am luat o coală de hârtie mai translucidă, am lipit-o de ecranul calculatorului și am trasat un desen ilustrat de altcineva, a cărui siluetă se înfiripa în spatele colii. Eram un copil, desenul era un joc, iar etica artistică era un subiect total străin pentru mine. Schița pe care am obținut-o la final nu era, în capul meu cel puțin, o copie, și nicidecum furt intelectual. Era desenul „meu”, eu muncisem pentru el și nu conta prin ce metodă îl obținusem. Ca atare, atunci când mama mi-a desco- perit desenul, am primit cu maximă mândrie felicitările ei și fără niciun pic de rușine. Abia la liceu, dintr-un pur accident, am aflat că ce am făcut atunci se numea tracing în lumea artistică și că era o metodă pe care tinerii artiști o foloseau ca să obțină atenție și interes fără să depună, de fapt, munca necesară pentru a-și dezvolta corect abilitățile.

În treaba asta cu desenul nu au existat consecințe. Făcusem doar câteva astfel de schițe, pe care le-au văzut doar câțiva oameni apropiați. Dar mai rău a fost când, la școală și în liceu, am fost trasă la răspundere pentru alte două momente de plagiat: unul în care copiasem paragrafe întregi de pe Wikipedia pentru un referat și altul în care tradusesem un TED Talk pentru introducerea unui eseu. Acum, uitându-mă în urmă, după ce am scris sute de texte și am analizat mii de referințe de-a lungul vieții, îmi vine să râd că am avut asemenea tupeu să copiez atât de mult munca altcuiva. Dar atunci nu știam că fac ceva greșit. Nimeni nu mi-a explicat până în acel moment cum să mă documentez, cum să parafrazez și cum să interpretez textul altcuiva. Atunci, școala era, în proporție de 80%, un exercițiu în copiat și toți copiii o făceau. Într-un final am înțeles de ce e greșit și cum trebuie să procedez ca să nu mai fac astfel de greșeli, dar pentru o perioadă destul de lungă am crezut că actul de plagiere este OK.

Sună ciudat, știu, dar chiar și acum trăim într-o lume în care tot ce facem este un tip de mimesis sau altul. Copiem și împrumutăm din toate direcțiile. Poate nu lucrări propriu-zise, din motive etice evidente, dar sigur copiem teme, direcții, moduri de gândire și de lucru. Problema apare abia atunci când rămânem setați pe un singur făgaș și nu mai ținem pasul cu schimbările. De aceea trebuie tot timpul să imităm ce e nou și ce demonstrează că funcționează. Nu e greu atunci de înțeles de ce ne-am aruncat toți în trendul tool-urilor inteligente. Pentru că vedem potențialul enorm din spatele lor. Dar întrebarea acum e: știm cum să le folosim fără să-i copiem pe alții? Și răspunsul, din păcate, e: nu prea.

 

Câți astronauți sunt prea mulți astronauți?

Recent m-am lovit de o situație foarte asemănătoare cu ce am trăit în copilărie și adolescență, doar că de data asta eram unul dintre puținii oameni de pe cealaltă parte a baricadei, cea care nu susține copiatul. În 2023 am participat la un atelier la care s-a vorbit, printre altele, despre Midjourney, programul inteligent care generează imagini pe baza unor prompt-uri scrise, iar acolo am primit ca exemplu pozitiv o serie de afișe dintr-o campanie publicitară generată 100% de AI. În imagini, diverși astronauți se plimbau agale pe străzile unui oraș sau erau prinși în ipostaze de tip slice of life, situații obișnuite în care ne regăsim cu toții în diverse momente, cu toate că niciodată îmbrăcați ca niște astronauți.

Din anumite puncte de vedere, campania era fantastică. Conceptul era funcțional, produsul final arăta bine și era coerent, iar costurile de producție erau fenomenal de mici în comparație cu orice altă campanie în care ai fi avut nevoie de modele, fotograf, locații, asistenți, costume etc. Dar în entuziasmul de a putea crea ceva rapid și ușor cu ajutorul AI-ului, s-a pierdut din vedere un lucru important: faptul că întregul internet era plin de astronauți generați de AI deja de câteva luni. Trendul a început în aprilie 2022, când Dall-e a postat în social media o imagine cu un astronaut călare pe un cal, în spațiu. A continuat în iunie 2022, când revista Cosmopolitan a publicat prima copertă de revistă generată de AI, folosind imaginea unui astronaut mergând pe o altă planetă, și a ajuns până în India, unde artistul Jayesh Sachdev a generat o serie, devenită virală, de imagini cu astronauți-mirese. Și ca să fie treaba treabă, când ne-a fost prezentată această campanie cu astronauți AI la workshop, unul dintre participanții la atelier s-a ridicat entuziasmat ca să ne arate propria campanie făcută tot cu AI și, evident, tot cu astronauți! Și, la fel cum am pățit și eu în copilărie și adolescență, colegul meu nu și-a pus problema că a copiat sau că ce a făcut el e în vreun fel non-original, chiar și atunci când a fost pus față în față cu multe alte exemple similare.

Sigur, nu s-a întâmplat nimic grav în această situație, dar imaginează-ți cum ar fi să se întâmple asta în compania ta. Cum ar fi ca echipa de marketing să producă o campanie care să se dovedească a fi copia fidelă a competiției din altă țară? Sau cum ar fi ca echipa de design să propună un rebranding care seamănă foarte mult cu un alt brand faimos? Sau cum ar fi să produci un super spot pentru TV ca să descoperi, cu o zi înainte de difuzare, că totul la televizor e deja plin de… astronauți? Cum te asiguri că nu copiezi, când copiatul devine atât de simplu?

PRIMEȘTE CELE MAI NOI ARTICOLE DIRECT ÎN INBOX👇

 

3 reguli pentru a evita plagierea

1. Nu sări peste research

E atât de simplu. În orice fel de muncă creativă, documentarea e sfântă. Nu poți să creezi până nu vezi ce s-a făcut înainte, ce a făcut competiția, ce a fost apreciat și ce nu. La fel ar trebui să fie și în cazul tool-urilor AI. Generează tot ce vrei, dar nu pleca de la premisa că ideea inițială e perfectă. Contest-o, vezi dacă nu există asemănări cu altceva și asigură-te că
informația pe care se bazează e corectă (în caz că nu știai, chatGPT încă livrează multe perle).

 

2. Nu omite cunoștințele de bază

Tool-urile astea inteligente nu pot înlocui specialiștii adevărați, pentru că încă generează greșeli grave: oameni zâmbind cu mai mulți dinți decât ar fi posibil, mâini cu prea multe degete și multe altele. Așa că dacă vrei specialiști care să genereze conținut AI, alege oameni care știu să scrie și care-și pot da seama dacă textele livrate de chatGPT sunt ok sau oameni care știu ilustrație și design, care pot ochi erorile grave din ce generează Midjourney și Dall-e.

 

3. Îmbunătățește materialul generat

Orice proces creativ trece prin mai multe iterații înainte de a ajunge la varianta finală. Spre exemplu, textul acesta, pe care-l citești acum, a avut vreo trei draft-uri până a aterizat aici, așa că de ce te-ai mulțumi vreodată cu un produs generat de AI așa cum e el, când știi că îl poți îmbunătăți? Ajută-te de inteligența artificială, dar nu te baza în exclusivitate pe ea!

 

Ți-a plăcut articolul despre automatizare vs. plagiere? Citește și:

Revoluția AI. Ne vor fura roboții joburile?

E AI-ul ceva de speriat?

Cum cultivi autonomia în rândul echipei

Categorii:
Update

Lucrează de 10 ani în Marketing & Advertising, orientându-se mai degrabă pe ceea ce poate face acest domeniu pentru Industria de Recrutare. După ce a finalizat un masterat în Antropologie la Central European University, a realizat că e fascinată de felul în care se creează adevărate comunități în interiorul companiilor. De aici a pornit pasiunea pentru People Management & Company Culture, o pasiune pe care a transformat-o în job în cadrul echipei eJobs România, devenind chiar Specialist acreditat în Brandingul de Angajator în 2019, după ce a absolvit Academia de Employer Branding al Universum Global.

Leave a Reply

*

*