sindromul burnout
Opinie

Ce întrebări să îți pui înainte să ajungi la sindromul burnout

Există „joy” după „fear of missing out”

Când aud cuvintele „sindromul burnout”, ma gândesc inevitabil la propriul meu episod de-acum 7 ani. Aveam 24 de ani, îmi doream tare mult să demonstrez ce pot face și credeam că, prin epuizare, rezultatele muncii mele vor apărea mai rapid, mai ușor, mai vizibil. Eram gata „să ard etape”, însă am sfârșit prin a fi eu cea „arsă”, într-o săptămână în care capul meu a refuzat să se mai ridice de durere de pe birou. Mai târziu am înțeles că acesta era mesajul disperat al corpului meu, care îmi spunea că trebuie să îmi regândesc consumul de resurse.  

Cam asta a fost pentru mine sindromul burnout, „datorită” căruia am învățat să încetinesc. La început a fost forțat, apoi mi-am dat seama că acesta e ritmul sănătos pentru mine, că nu trebuie să fiu mereu în viteza a 6-a, că există și „joy” după „fear of missing out”.

Ca mine știu că sunt mulți angajați: juniori, seniori, femei, bărbați, mame, tați. Dar, pentru că nu cred în abordarea „one size fits all”, nu am să împărtășesc ce a funcționat pentru mine. Ci mai degrabă vă invit să vă evaluați calitatea vieții prin prisma propriilor răspunsuri la câteva întrebări, precum:

  • Care este „supapa” voastră? Când rostesc cuvintele „sindromul burnout”, vizualizez o explozie exterioară cauzată de prea multe acumulări la interior. Mult stres, multe griji, multe responsabilități – este ritmul vieții moderne și nu putem spera că se va schimba. Diferența o fac spațiul și distanța pe care ni le acordăm, pentru a putea gândi limpede. Tocmai de aceea trebuie să ne dăm voie din când în când să evadăm în ceva sănătos, care să ne facă plăcere – o discuție deschisă cu un coleg sau prieten, o gură de aer proaspăt sau pur și simplu o pauză. Slow down to go fast!
  • Cât de prezenți sunteți în ceea ce faceți? De cele mai multe ori, suntem pe fast forward și asta ne alimentează automatismele. Iar în mediul de lucru, asta ne împiedică să vedem sensul acțiunilor noastre sau să ne bucurăm de procesul în sine. În schimb, dacă abordăm fiecare task mai conștient, s-ar putea ca la final să apreciem cu-adevărat rezultatele muncii.
  • Cât de des sunteți conștienți de respirația voastră? Prin felul în care respirăm, îi transmitem creierului nostru mesajul că este în siguranță sau în pericol. Când vă simțiți „strânși cu ușa” – fie că este vorba despre o discuție incomodă la birou, o ședință sau o prezentare importantă, un raport urgent – respirația voastră este mereu acolo, la îndemână, ca un buton de cool down care poate restabili treptat ordinea interioară.
  • Care este relația voastră cu tehnologia? Suntem captivi în spatele ecranelor – TV, laptop, telefon. Încercați să monitorizați cât timp vă ocupă acestea în fiecare zi. Gândiți-vă cum ar fi dacă 25% din acel timp ar fi redirecționat către ceva care să creeze spațiu în minte și corp, să funcționeze ca o „supapă”.  
  • Ce emoții se află de fapt în spatele senzațiilor fizice? Pentru mine, durerea de cap a fost mesajul corpului de „stop joc”. Deși procesul a fost neplăcut, ce a urmat după mi-a deschis ochii. A fost un fel de wake up call, care m-a învățat să privesc durerea din alta perspectivă și să caut soluții dincolo de medicamente.

Astăzi, alături de background-ul meu de peste 11 ani ca specialist în comunicare corporativă, stau experiența de profesor de yoga și cea de studentă la Institutul de Terapie prin Yoga din Amsterdam. Și, din aceasta „intersecție” de experiențe, vin să încurajez atât angajații, cât și angajatorii să creeze cât mai multe mecanisme de a contracara sindromul burnout-ul. De dragul productivității în business dar, poate mai mult decat atât, de dragul unei societăți sănătoase în care îmi place să cred că ne dorim să trăim cu toții.

Categorii:
Opinie

Specialist în comunicare corporativă, instructor certificat 200H Yoga Alliance și trainee în cadrul Institutului de Terapie prin Yoga din Amsterdam. Întalnirea mea cu yoga a fost “forțată” de împrejurări fizice în urmă cu mulți ani, iar acum practica s-a transformat în ceva de neînlocuit în viața mea de zi cu zi, atât ca student, cât și ca profesor. Prin clasele de grup sau private pe care le ofer, imi doresc să "predau" starea de bine și să învățăm cum o putem integra în condițiile mediului în care trăim și desfășurăm activitatea.

Leave a Reply

*

*