Cine te influențează cu adevărat când e inflație de influenceri?
Recunosc că subiectul „influență” începe să mi se pară din ce în ce mai gol de conținut. Tocmai pentru că observ că filtrul critic al tot mai multor oameni din jurul meu sau mult din afara „jurului” meu a devenit aproape inexistent, iar rezistența lor la influență aproape zero. Suntem extrem de permeabili la orice încercare de influență, ceea ce face ca statutul de „influențator” să fie din ce în ce mai accesibil. Cum spuneam, iau tema influenței cu o doză sănătoasă de sare și piper cu toate că am fost și eu, la rândul meu, „victima” unei seducătoare combinații între reputație, know how dovedit, leadership și foarte mult farmec personal.
Mai fac un disclaimer: cel mai mult, din punct de vedere profesional, am învățat de la oamenii despre care, eu cu mine însămi, am căzut de acord că au toate datele necesare pentru a-i învesti cu toată încrederea mea (tot din punct de vedere profesional) și pentru a le pune pe umeri mantia de „exemplu”. În mod evident, de-a lungul timpului am cunoscut mulți oameni care știau mult mai multe lucruri decât mine și sigur că am învățat și de la ei, dar primii, cei cu mantia, au fost și cei care m-au influențat, care m-au făcut să mă analizez mai bine și să vreau, cumva, să fiu ca ei.
Aud din ce în ce mai des în companii, în corporații, în general, de conceptul de mentor. Și mi se pare extraordinar că există așa ceva, pentru că e cu adevărat nevoie de învățare, mai ales când vine vorba despre angajați foarte tineri. Tot din ce în ce mai des aud că, de fapt, mentoratul este doar un training. Un induction. Un transfer de informații. Un Chat GPT cu față umană. Bune și ele pentru cineva nou într-un domeniu, dar insuficient dacă rolul tău este nu doar acela de a da mai departe informații, ci de a modela.
Genul de colegi „influenceri”, fie că sunt manageri sau simpli angajați, reprezintă un asset extraordinar pentru orice companie. Nici nu-mi dau seama ce se simte mai pregnantă – prezența lor sau absența. Asta pentru că sunt unul dintre cele mai puternice instrumente de retenție, în unele cazuri, chiar mai puternic decât salariul. Dacă în companiile cu rată mare de fluctuație vorbim cu siguranță de mai mulți factori implicați – de la salariu până la program, oportunități de creștere și, evident, relația cu managerul și echipa – în companiile în care vedem o rată mare de retenție, vorbim fără excepție despre un singur element care ține lucrurile într-o zonă de omogenitate – managerul, colegul sau colegii care creează un context de care nu vrei să te desparți și care fac asta nu doar printr-o supradoză de farmec personal și un halou de carismă pe care îl propagă în jurul lor. Nu este suficient doar să îți placă de omul cu care lucrezi. Ca în orice relație de lungă durată, stabilitatea nu vine doar din îndrăgosteală, ci din tot ce se acumulează peste, după ce trece această etapă a fluturilor în stomac.
Pentru că ne plac studiile și le vedem chiar și pe ele ca pe niște influenceri fără chip și voce, vin și cu un argument din zona cercetărilor pe subiect: se pare că liderii care exercită doar farmec personal, fără să fie susținuți de integritate și competență, pot genera doar loialitate temporară, nu și angajament pe termen lung. Mai clar, acei oameni care au o influență reală și durabilă (manageri sau non-manageri) sunt cei care au și capacitatea de a inspira prin exemple concrete.
Sunt aceiași oameni văzuți la fel de toată lumea? Sigur nu. Pentru că, dacă tot setul de competențe tehnice pot fi supuse unei grile obiective de evaluare, în ceea ce privește afinitățile elective ale fiecăruia dintre noi, ceea ce pentru cineva poate reprezenta nivelul absolut de carismă, altcuiva îi creează sentimentul de simpatie pe care îl ai în cel mai bun caz pentru o gheată. E mult loc de subiectivism pe această temă, dar e clar faptul că aceste profiluri de angajați pot fi ușor reperate în orice companie.
Ce nu știu, deși m-aș bucura să aflu că răspunsul este „da”, este dacă există și strategii concrete de „hrănire” a acestor oameni care, cel mai probabil, există în toate organizațiile. Cum sunt ei ținuți în companie? Cum sunt motivați? Cum sunt ajutați să-și conștientizeze rolul (deși, cei mai mulți sigur o fac și singuri) și cum este întreținută această energie din care ei dau mai departe? Cum facem ca influența să însemne, de fapt, mai mult decât o flatare a propriului ego și să se transforme într-o cheie care pornește motoare de formare, motoare de creștere, motoare de retenție și așa mai departe.
Cum spuneam, eu însămi am avut, de-a lungul timpului, în jurul meu, astfel de oameni. Nu au fost mulți, dar au punctat acolo unde era nevoie să puncteze ca să mă ajute să cresc. Și cu cât am fost mai conștientă de filtrul critic pe care l-am pus inclusiv asupra lor, cu atât apreciez mai mult ce am primit de la ei. Ceea ce mă mai duce spre o concluzie – mai contează și să nu bați la uși închise. Toate calitățile care te-ar putea ajuta să fii acela pe care ceilalți îl admiră sunt vizibile doar pentru cei care au ochii și urechile deschise ca să vadă și să audă.
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
