Exodul Talentelor

Între două țări

Claudiu Antal, 24 ani și Marketing Trainee în Unilever Future Leaders Programme, a avut mai multe șanse în ultimii ani de a pleca pe termen definit, iar experiențele în străinătate l-au cucerit
de fiecare dată. „În anul II de facultate, am plecat cu o bursă Erasmus timp de un an la University of Amsterdam. Auzeam mulți oameni spunând pe atunci că există un «sindrom» post-Erasmus, o dorință arzătoare de a te întoarce, dar mi s-a părut mereu o dramatizare; până s-a terminat anul și m-am întors. Atunci mi-am dat seama cât de mult m-am atașat de Olanda.”

Un an mai târziu, Claudiu s-a angajat la Unilever, iar când a aflat că cei de la marketing au șansa de a face o rotație de 6 luni până la un an în Rotterdam, compania l-a câștigat complet. „Ce m-a convins să mă întorc și să rămân în străinătate este stilul de viață. Pot să fac 10 minute cu bicicleta până la muncă fără să îmi fie frică de mașini, fără agitație și fără zgomot. Iar oamenii par, în general, mai relaxați aici. Lucruri mici, dar care fac diferența. Simt că perfecționismul este o caracteristică mult mai generală a românilor decât am crede la prima vedere, ceea ce vine cu o execuție foarte bună a proiectelor, dar și cu o presiune mult mai mare pe umerii fiecăruia.”

Totuși, Claudiu e de părere că ceea ce apreciază la locul de muncă în străinătate poate găsi și cultiva și în România.

„Am găsit câteva lucruri care sunt importante pentru mine într-un job și pe care le voi căuta în țară: un mediu orientat către învățare, plin de provocări care să îmi dea contextul de a-mi duce abilitățile la următorul nivel. Simt că în România sunt încă foarte multe lucruri de reparat și cred că marile companiile au responsabilitatea să îmbunătățească viețile oamenilor.”

În căutarea experiențelor

Andra Oprișan, 30 ani, este consultant de brand și inovație al unei companii globale și al unui laborator de inovație din Madrid. De doi ani locuiește în Spania, după alți câțiva ani petrecuți studiind și lucrând în Marea Britanie. „Am plecat din țară în septembrie 2010, la Londra, cu gândul de a face un master și apoi de a mă întoarce acasă”, povestește Andra. „Nu țineam neapărat nici să plec de tot, nici să mă întorc. Cred că era mai mult o curiozitate, să încerc să înțeleg și alte culturi, să văd cum funcționează alte piețe de joburi, să îmi deschid un pic orizontul și mintea.”

După ce a terminat masterul în branding, a primit oportunitatea de a face un internship la o agenție prestigioasă din Londra, apoi i-a fost oferit un job full time tot acolo. Nu a putut să le refuze, iar apoi, din șansă în șansă, s-a relocat complet în UK fără să își propună asta de la început.

„Cred că noi încă avem mentalitatea asta de «ori plec, ori rămân». Odată ce te- ai dus, dus ești. Dar nu mai e așa. Avem oportunitatea liberei circulații, din ce în ce mai multe oportunități de angajare în alte țări, schimburi culturale și profesionale. Cred că ar trebui să fim un pic mai flexibili în felul în care ne gândim la «a pleca» sau «a rămâne».”

Cât despre o posibilă întoarcere în țară, Andra spune că ar face-o doar dacă ar avea mediul necesar pentru a-și începe propria afacere. „Probabil m-aș întoarce atunci când aș vedea o oportunitate clară de a crea business-ul pe care îl am parcat undeva în minte. Asta înseamnă un mediu de business mai favorabil antreprenorilor, o deschidere mai mare și un pic mai mult curaj din partea antreprenorilor români.”

Înapoi acasă

Probabil e o chestiune reprezentativă pentru toate generațiile tinere, atât în România, cât și în alte țări. Tinerele talente sunt dornice de experiențe și oportunități care să îi scoată din zona de confort, să îi provoace să descopere noi abilități pe care să și le dezvolte cât se poate de mult. Astfel de oportunități au început să apară în număr din ce în ce mai mare și în țară, vizibile pentru toată lumea, inclusiv pentru cei plecați, dar ceva încă lipsește și e loc pentru companii să se implice pentru a păstra generațiile următoare în România.

Mulți dintre cei care au plecat sunt dispuși, ba chiar dornici, să se întoarcă, dar caută niște diferențe obiective clare față de lucrurile cu care erau obișnuiți în trecut. Poți să le oferi salarii mari, o mulțime de beneficii și un birou atât de creativ decorat, încât ar pune la colț și cele mai faine sedii din afară, dar dacă infrastructura orașului nu îi permite angajatului să ajungă la birou în siguranță sau dacă nivelul de birocrație și corupție îi creează un disconfort enorm în viața personală, atunci oportunitățile din țară își pierd din valoare în fața lor. Concluzia e că trebuie să ne uităm mai departe de viața profesională dacă vrem să reținem tinerele talente în România și să îmbunătățim universul lor atât în interiorul, cât și în afara companiei.